O juma’ de frizură, vă rog!


Frizerie de cartier. Preț afișat: 10 lei – tunsoare bărbați. (Reduceri pensionari și studenți. Încă nițel și mă încadrez cu succes la ambele) Bacșișul pe care îl las de obicei: 2-3 lei. Bine, nici nu-mi face mare lucru. Mă ia cu mașina de tuns la nr. 1 pe toată bila, militărește. Zilele trecute mi-am zis să pășesc în alt registru al her-stilismului. Am cerut să mă aranjeze un pic doar prin părți și pe la ceafă, iar în vârful capului să mi-l lase ceva mai mare, câțiva centimetri oricum. E iarnă și „io am și cu sinuzita”, deși nu știu ce studii or fi demonstrat că o mochetă mai mare sub cozoroc reduce incidența problemelor în sinusuri. Doamna Geta (am pus și eu un nume de frizeriță) execută comanda, iar la sfârșit întreb:

– Cât face?

– 5 lei.

– Păi, afară scrie 10 lei tunsul?

– Da, dar v-am tuns doar pe jumătate de cap. Sus ați zis să nu vă iau deloc. Deci 5 lei.

Las 10 lei, bucuros că am dat și eu 100% bacșiș. Trebuia să achit regulamentarul 12-13 lei. Dar las’ că dau data viitoare. Așadar criza a inventat „jumătatea de tuns”, așa cum în comunism ceream la Spicul două pâini jumate, vă rog. Data viitoare forțez eu și cer: „Luați-mă doar puțin pe la spate, cam pe maxim 32, 50% din cap, dacă înțelegeți ce vreau să spun! Hai, o treime din ăia 10 lei afișați!”

În rest, foarte mulțumit de lucrare.

 

(Visited 191 times, 11 visits today)

Ce spune cititorul: